Regimul exportului Regimul exportului

Reguli generale de export

       ■ Obiectiv:

Acest regulament stabileşte regimul comun aplicabil exporturilor din Uniunea Europeană (UE) în temeiul principiului libertăţii exporturilor şi defineşte procedurile care îi permit Uniunii Europene să aplice, când este cazul, măsurile de salvgardare şi supraveghere necesare.

       ■ Cadrul Juridic Comunitar

Regulamentul (UE) nr.479/2015 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 11 martie 2015 privind instituirea unui regimul comun aplicabil exporturilor

       ■ Sinteza

Acest regulament instituie principiul libertăţii exporturilor, conform căruia exporturile din Uniunea Europeană (UE) în ţările terţe nu se supun unor restricţii cantitative.

 

Procedurile de informare şi consultare

Statele membre pot adopta măsuri de salvgardare în cazul în care consideră că este necesar din cauza evoluţiilor neobişnuite de pe piaţă. Înainte de a aplica aceste măsuri de salvgardare, statul membru în cauză trebuie să informeze în această privinţă Comisia, care va avertiza apoi celelalte state membre. Pot fi deschise consultări în orice moment şi acestea se desfăşoară în cadrul unui comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei. Aceste consultări se referă în special la condiţiile exporturilor şi evoluţia lor pentru produsul în cauză şi la măsurile care ar trebui adoptate, după caz.

Comisia poate solicita statelor membre să îi furnizeze date statistice cu privire la evoluţia pieţei unui anumit produs, în scopul de a evalua situaţia economică şi comercială. Ea le poate solicita şi să supravegheze anumite produse în conformitate cu legislaţia naţională şi cu procedura indicată de Comisie.

 

Măsuri de salvgardare

Interesele Uniunii Europene pot impune adoptarea unor măsuri adecvate pentru a preveni sau remedia o situaţie critică cauzată de o penurie de produse esenţiale sau pentru a permite îndeplinirea angajamentelor internaţionale asumate de Uniunea Europeană sau de statele membre, în special cele referitoare la comerţul cu produse de bază. În general, aceste măsuri sunt restricţii cantitative la export.

Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate condiţiona exportul unui produs de prezentarea unei autorizaţii de export. Această autorizaţie de export se acordă în conformitate cu procedurile şi în limitele pe care Comisia le hotărăşte, până la adoptarea deciziei ulterioare a Consiliului. Măsurile adoptate sunt comunicate Consiliului şi statelor membre şi sunt aplicabile imediat. Aceste măsuri de salvgardare pot fi limitate la exporturile în anumite ţări sau la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii Europene. Ele nu afectează produsele aflate deja în drum spre frontiera Uniunii Europene.

În principiu, Consiliul adoptă măsurile de salvgardare, hotărând cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei. De asemenea, Comisia poate pune în aplicare aceste măsuri în situaţiile în care trebuie să se acţioneze imediat.

Pe parcursul aplicării lor, măsurile de salvgardare fac obiectul consultărilor în cadrul comitetului consultativ, în scopul de a analiza efectele lor şi de a verifica dacă condiţiile de aplicare a acestora se întrunesc în continuare. Drept urmare, ele pot fi modificate sau abrogate dacă nu mai sunt necesare.

Acest regulament nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre a unor restricţii cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecţie a bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.

 

Regulamente comunitare:

 

Regulament

Data intrării în vigoare

Regulamentul (CEE) nr.479/2015

16 Aprilie 2015

 

Informaţii suplimentare pe această temă pot fi accesate pe site-ul Comisiei Europene la adresa web:

http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/r11001_ro.htm


 

Exportul de bunuri culturale

· Obiectiv:

Pentru a proteja bunurile culturale europene, acest regulament asigură efectuarea unor controale uniforme la exportul respectivelor bunuri în afara teritoriului vamal al Uniunii Europene (UE) cu ajutorul licenţelor de export.

· Cadru juridic comunitar:

Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale, Intrarea în vigoare - 2.3.2009, JO L 39 din 10.2.2009

· Sinteza:

Acest regulament prevede norme pentru exportul de bunuri culturale în vederea protecţiei acestora. Regulamentul asigură efectuarea unor controale uniforme asupra acestor exporturi la frontierele externe ale Uniunii Europene (UE). Categoriile de bunuri culturale cărora li se aplică regulamentul sunt prevăzute în Anexa I.

 

Licenţa de export

Când se exportă un bun cultural în afara teritoriului vamal al UE, trebuie prezentată o licenţă de export. Exportatorul trebuie să solicite o asemenea licenţă, care este eliberată de autoritatea competentă a ţării din UE. Licenţa este valabilă pe teritoriul întregii Uniuni. O ţară a UE poate refuza o licenţă de export dacă bunurile sunt protejate de legislaţia cu privire la patrimoniul naţional de valoare artistică, istorică şi arheologică. În anumite condiţii, o ţară a UE poate permite exportul anumitor bunuri culturale fără licenţă.

Licenţa de export trebuie prezentată împreună cu declaraţia de export la biroul vamal abilitat, în momentul efectuării formalităţilor vamale de export. Ţările din UE pot limita numărul de birouri vamale abilitate să efectueze formalităţile privind bunurile culturale.

 

Implementarea

În vederea implementării acestui regulament, autorităţile administrative naţionale trebuie să îşi asigure asistenţă reciprocă şi să coopereze cu Comisia. Mai mult, este necesară cooperarea între vămile şi autorităţile competente din ţările UE.

Ţările UE trebuie să stabilească sancţiuni eficiente, proporţionale şi descurajante pentru încălcările regulamentului.

 

Context

De la adoptarea sa, Regulamentul (CEE) nr. 3911/92 din 9 decembrie 1992 privind exportul de bunuri culturale a fost modificat în mai multe rânduri. Din motive de sistematizare şi claritate, acesta se abrogă, fiind înlocuit cu prezentul regulament.

 

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 116/2009

2.3.2009

-

JO L 39 din 10.2.2009

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul de punere în aplicare nr.1081/2012 al Comisiei

12.12.2012

-

JO L 324, 22.11.2012

Rectificare

-

-

JO L 93, 28.3.2014

 

ACTE CONEXE

 

Lista autorităţilor împuternicite să emită licenţe de export pentru bunuri culturale, publicată în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului [Jurnalul Oficial C 164 din 16.7.2009].

 

Lista birourilor vamale abilitate să efectueze formalităţile necesare pentru exportul de bunuri culturale, publicată în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului [Jurnalul Oficial C 134 din 13.6.2009].

 

Informaţii suplimentare privind exportul de bunuri culturale poate fi consultat site-ul Comisiei Europene:

 

http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/cu0005_ro.htm precum şi pe secţiunile referitoare la „bunuri culturale" pe situ-rile INTERNET ale Direcţiei Generale de Piaţa Interna şi, respectiv, ale Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală ale Comisiei Europene.

 

Produsele cu dublă utilizare

 

UE controlează exporturile de produse cu dublă utilizare - produse care pot avea o utilizare atât civilă, cât şi militară, precum uraniul, care poate fi folosit atât pentru producţia de energie electrică, cât şi pentru arme nucleare. Acest regim de control vizează respectarea angajamentelor şi responsabilităţilor pe plan internaţional, în special în ceea ce priveşte neproliferarea (adică prevenirea răspândirii armelor nucleare).

 

ACT

Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare.

 

SINTEZĂ

UE controlează exporturile de produse cu dublă utilizare - produse care pot avea o utilizare atât civilă, cât şi militară, precum uraniul, care poate fi folosit atât pentru producţia de energie electrică, cât şi pentru arme nucleare. Acest regim de control vizează respectarea angajamentelor şi responsabilităţilor pe plan internaţional, în special în ceea ce priveşte neproliferarea (adică prevenirea răspândirii armelor nucleare).

 

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul stabileşte un sistem uniform la nivelul Uniunii Europene (UE) în vederea controlării exporturilor, a transferului, a tranzitului şi a serviciilor de intermediere (operaţiunile intermediarilor care cumpără şi vând în numele altor persoane) de produse cu dublă utilizare. Stabileşte o listă comună de control a UE şi reguli pentru implementarea acesteia. Se impune obţinerea unei autorizaţii de export pentru exportul de produse cu dublă utilizare din UE către ţările din afara UE.

 

ASPECTE-CHEIE

Produsele cu dublă utilizare sunt cele care pot fi utilizate atât în scopuri neexplozive, cât şi la fabricarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive. Comerţul cu produse cu dublă utilizare a crescut constant de-a lungul anilor şi reprezintă o parte importantă din comerţul extern al UE, în 2013 volumul exporturilor de produse cu dublă utilizare controlate din UE ridicându-se la 85 de miliarde EUR.

Autorizaţie de export: Anexa I prezintă o listă de produse cu dublă utilizare care necesită autorizaţie.

Exportul anumitor produse cu dublă utilizare care nu sunt incluse în Anexa I poate face obiectul unei asemenea autorizaţii atunci când există motiv să se considere că acestea sunt menite să fie utilizate în programe biologice, chimice, pentru arme nucleare sau rachete balistice sau pentru întreprinderea de acţiuni care încalcă embargoul asupra armelor.

În cazuri excepţionale, ţările UE pot să impună controale adiţionale asupra produselor care nu sunt incluse pe listă pentru motive legate de siguranţa publică sau din considerente legate de drepturile omului.

De asemenea, ţările UE aplică restricţii asupra serviciilor de intermediere a produselor cu utilizare dublă, precum şi asupra tranzitului prin UE a unor astfel de produse.

Regulamentul (UE) nr. 388/2012 actualizează anexa I. Acesta o aliniază la normele şi angajamentele internaţionale în contextul participării UE în cadrul Grupului Australia, al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete, alGrupului furnizorilor nucleari, al Aranjamentului de la Wassenaar privind controlul exportului de arme convenţionale şi de produse şi tehnologii cu dublă utilizare şi al Convenţiei privind interzicere armelor chimice.

Libera circulaţie a produselor cu dublă utilizare în cadrul UE: cu excepţia anumitor produse mai sensibile enumerate în anexa IV la regulament (precum detonatoare explozive cu comandă electrică), produsele cu dublă utilizare pot fi comercializate în mod liber în Uniunea Europeană.

Autorizaţiile pentru transport sunt de patru tipuri:

 

1.Autorizaţiile generale de export ale UE (AGEUE) permit exportul produselor cu dublă utilizare către anumite ţări în anumite condiţii (consultaţi anexa II la regulament). Acestea se referă la:

•exporturile către ţări precum Australia, Canada, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite,

•exporturi după reparaţii/înlocuiri;

•exporturi temporare pentru expoziţii/târguri;

•telecomunicaţii şi substanţe chimice.

2.Autorizaţiile generale naţionale de export (AGNE) pot fi emise de ţările UE dacă sunt conforme cu AGEUE existente şi nu fac referire la produsele enumerate în anexa II la regulament (de exemplu, uraniu, patogeni de origine umană şi animală, precum anumite virusuri, inclusiv Ebola).

3.Licenţele globale sunt emise de autorităţi naţionale către un exportator şi pot să acopere mai multe produse destinate mai multor ţări şi utilizatori finali.

4.Licenţele individuale sunt emise de autorităţi naţionale către un exportator şi acoperă exporturi de unul sau mai multe produse cu dublă utilizare către un utilizator final sau destinatar dintr-o ţară din afara UE.

Reţeaua de autorităţi de control al exporturilor: regulamentul stabileşte o reţea de autorităţi naţionale de control al exporturilor care fac schimb de informaţii.

 

Actualizarea listei de produse cu dublă utilizare

Pentru a permite actualizarea listei UE a produselor cu dublă utilizare, Regulamentul (UE) nr. 599/2014 conferă Comisiei Europene competenţa de a adopta acte. Dacă Parlamentul European sau Consiliul obiectează, actul delegat nu va intra în vigoare.

 

Revizuirea politicii de control al exporturilor

Regulamentul impune Comisiei UE să efectueze revizuirea politicii de control al exporturilor. În octombrie 2013, Comisia a prezentat Consiliului şi Parlamentului European un raport de evaluare a implementării şi a impactului. Acesta concluzionează că actualul regim de control al exporturilor, asigurând o bază legală şi instituţională mai solidă, trebuie actualizat pentru a genera capacităţile moderne de control necesare UE în viitor. În aprilie 2014 s-a adoptat o comunicare care prezintă o viziune pe termen lung pentru obiectivul strategic al controlului exporturilor al UE şi identifică opţiuni concrete de politică pentru modernizarea sistemului de control al exporturilor. Comisia efectuează în prezent o evaluare a impactului şi se pregăteşte să prezinte o legislaţie nouă la începutul lui 2016.

 

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi site-ul Comisiei Europene privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare.

 

REFERINȚE

 

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul (CE) nr. 428/2009

27.8.2009

-

JO L 134, 29.5.2009, pp. 1-269

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul (UE) nr. 1232/2011

7.1.2012

-

JO L 326, 8.12.2011, pp. 26-44

Regulamentul (UE) nr. 388/2012

15.6.2012

-

JO L 129, 16.5.2012, pp. 12-280

Regulamentul (UE) nr. 599/2014

2.7.2014

-

JO L 173, 12.6.2014, pp. 79-83

 

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European - Revizuirea politicii privind controlul exporturilor: asigurarea securităţii şi a competitivităţii într-o lume în schimbare [COM(2014) 244 final, 24.4.2014].

 

Informaţii suplimentare pe această temă pot fi accesate pe site-ul Comisiei Europene la adresele web:

  • http://ec.europa.eu/trade/import-and-export-rules/export-from-eu/dual-use-controls/http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/cx0005_ro.htm#amendingact

  • Departamentul pentru Controlul Exporturilor - ANCEX din subordinea Ministerului Afacerilor Externe este autoritatea competentă în acest domeniu din România. Pe site-ul ANCEX sunt disponibile informaţii necesare pe această temă, inclusiv legislaţia din România în acest domeniu (www.ancex.ro).

Asigurarea creditului la export

Cadrul juridic

Directiva 98/29/CE a Consiliului din 7 mai 1998 privind armonizarea principalelor dispoziţii aplicabile asigurării creditului la export pentru operaţiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu şi lung [A se vedea actele de modificare].

 

Sinteză

Fiecare ţară a Uniunii Europene (UE) are propriul sistem public de asigurare a creditului la export, cu diferenţe semnificative în ceea ce priveşte mecanismele de garantare, ratele de primă şi politicile de acoperire, care pot genera denaturări majore ale concurenţei între societăţile din UE. Prezenta directivă vizează atenuarea riscurilor respective prin armonizarea diferitelor norme ale ţărilor UE cu privire la asigurarea creditului la export.

Directiva se aplică acoperirii operaţiunilor legate de exportul de bunuri şi/sau servicii originare dintr-o ţară UE, cu condiţia ca această acoperire să fie acordată direct sau indirect, în numele sau cu sprijinul uneia sau mai multor ţări UE, cu o durată totală de risc de cel puţin doi ani (durata de rambursare să includă durata de fabricaţie).

Ţările UE trebuie să vegheze ca orice instituţie care acordă, direct sau indirect, o acoperire sub formă de asigurare, de garanţii sau de refinanţare a creditului la export, în numele sau cu sprijinul ţării UE, denumită în continuare „asigurătorul", să acopere, în conformitate cu dispoziţiile înscrise în anexa la directivă, operaţiunile legate de exportul destinat ţărilor din afara UE.

Anexa la directivă stabileşte principiile comune pentru asigurarea creditului la export, pe care asigurătorii trebuie să le respecte şi care au legătură cu principalele elemente constitutive ale garanţiei (capitolul I), ale primei (capitolul II) şi ale politicii de acoperire la nivel de ţară (capitolul III). De asemenea, anexa stabileşte procedurile de notificare, al căror scop este introducerea unei transparenţe mai mari (Capitolul IV).

Principiile comune cu privire la elementele constitutive ale garanţiei se referă la principiile generale şi la definiţii, la domeniul de aplicare a garanţiei, la factorii generatori de pagubă şi la exonerarea de răspundere, precum şi la dispoziţiile aplicabile indemnizaţiei pentru cazul asigurat.

Principiile comune cu privire la primă aplicabile operaţiunilor de asigurare a creditului la export stabilesc un cadru pentru crearea unei mai mari transparenţe la stabilirea valorii primelor de asigurare şi, în special, stabilesc o premisă generală conform căreia primele trebuie să conveargă. În cele din urmă, dar cel mai important, cadrul aplică şi orientările negociate în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (EN) (FR) în iunie 1997 în acest domeniu.

Principiile comune cu privire la politica de acoperire la nivel de ţară stabilesc un format necesar pentru informarea reciprocă a asigurătorilor de credit din acest domeniu. Această informare este completată prin datele privind rezultatele tehnice, produse anual de către asigurători (a se vedea procedura de notificare din capitolul IV).

Principiile comune pot fi aplicate cu flexibilitate, deoarece derogările de la aceste norme sunt autorizate cu condiţia ca modificările aduse calităţii garanţiei acordate să fie reflectate în primele facturate şi să fie notificate celorlalţi asigurători de credit şi Comisiei.

De asemenea, această directivă prevede proceduri de notificare, al căror scop este introducerea unei transparenţe mai mari la nivel european în acest domeniu. Există patru astfel de proceduri:

  • notificarea anuală pentru informare, care detaliază activitatea asigurătorului din anul anterior şi politica de acoperire pe care o va pune în aplicare în anul următor;

  • notificarea pentru decizie, al cărei domeniu de aplicare este limitat la dezacorduri privind statutul debitorului (public sau privat), care vor face subiectul unei decizii conform normelor privind comitologia;

  • notificarea ex ante pentru informare, caz în care un asigurător notifică intenţia sa de derogare de la prevederile anexei la directivă, acordând condiţii mai favorabile sau garantând operaţiuni cu debitorii din ţările pentru care nu acordă în mod normal garanţie;

  • notificarea ex post pentru informare, caz în care un asigurător decide să acorde condiţii mai puţin avantajoase decât cele stabilite în anexă sau să îşi adapteze politica de acoperire sau să acorde condiţiile mai avantajoase notificate de către un alt asigurător.

 

Procedurile de notificare stabilite prin directivă le completează pe cele prevăzute prin Decizia 73/391/CEE. Această directivă abrogă Directivele 70/509/CEE şi 70/510/CEE.

 

REFERINŢE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 98/29/CE

16.6.1998

1.4.1999

JO L 148 din 19.5.1998

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 806/2003

5.6.2003

-

JO L 122 din 16.5.2003

 

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 98/29/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/l24041_ro.htm