Obiectivele UE în cadrul DDA Obiectivele UE în cadrul DDA

Continuarea alcătuirii de reguli de comerţ, deschiderea pieţelor, integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial şi îmbunătăţirea funcţionării OMC rămân obiectivele principale ale politicii comerciale a UE. Priorităţile UE în DDA sunt următoarele:

· Acces pe piaţă pentru produse industriale, UE dorind să obţină eliminarea taxelor vamale mari, a vârfurilor tarifare şi a escaladării tarifare, astfel încât să se ajungă la o creştere semnificativă a oportunităţilor comerciale atât nord-sud, cât şi sud-sud.

· Negocierile pentru accesul pe piaţă la servicii au ca obiectiv crearea de oportunităţi de piaţă deosebite pentru mediul de afaceri şi pentru economia mondială. Cu toate acestea, UE nu caută o dereglare sau privatizare a sectoarelor unde interesul public este mare şi este pregătită să apere drepturile membrilor OMC de a promova diversitatea culturală.

· Contrar unor opinii, Europa este cel mai mare importator de produse agricole din lume şi, de asemenea, cel mai mare importator de produse agricole, atât din ţările în curs de dezvoltare, cât şi din ţări ca SUA, Japonia, Canada, Australia şi Noua Zeelandă în egală măsură. Cu toate acestea UE doreşte o continuă liberalizare a agriculturii.

UE caută soluţii viabile pentru ca ţările în curs de dezvoltare să poată pune în aplicare acordurile OMC existente ca şi pentru propunerile lor de acţiuni în direcţia „tratamentului special şi diferenţiat". UE acordă asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare pentru integrarea comerţului în politicile lor naţionale de dezvoltare, în programe şi strategii de reducere a sărăciei, prin reglementări legate de asistenţă tehnică în vederea participării acestor ţări la negocieri şi implementarea rezultatelor DDA. UE încearcă să acorde această asistenţă tehnică astfel încât să răspundă nevoilor actuale ale acestor ţări.

 

Comerţ şi produse agricole

 

In cadrul negocierilor comerciale din cadrul Rundei Doha au fost abordate trei tipuri de probleme:

- accesul pe piaţă;

- subvenţiile din agricultura;

- alte probleme: măsurile sanitare şi fitosanitare, indicaţiile geografice.

 

Comerţul total cu produse agricole însumează o valoare de 634 miliarde Euro, anual, şi reprezintă 8,8% din comerţul mondial.

Cele mai competitive ţări exportatoare de produse agricole doresc sa depăşească obstacolele din calea comerţului şi să-şi crească exporturile. Ţările în curs de dezvoltare doresc un acces mai bun pe pieţele ţărilor dezvoltate, incluzând ţările membre UE, şi de asemenea să-şi sporească exporturile lor, prin reducerea barierelor din calea comerţului cu alte ţări în curs de dezvoltare (aşa numitul comerţ sud-sud).

Declaraţia Ministeriala de la Doha (în paragrafele 13 si 14) conţine următoarele prevederi cu privire la negocierile în domeniul comerţului cu produse agricole.

-Recunoaşterea negocierilor desfăşurate in cadrul Comitetului, in conformitate cu Art.20 al Acordului privind Agricultura şi continuarea acestora în vederea:

o îmbunătăţirii substanţiale a accesului pe piaţă ;

o reducerii, până la eliminare, a tuturor formelor de subvenţionare a exportului;

o reducerea substanţială a măsurilor de sprijin intern care distorsionează comerţul;

o acordarea de tratament special si diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare;

o luarea în considerare a preocupărilor necomerciale (non-trade concerns) si includerea lor în negocieri.

-Convenirea de noi modalităţi de negociere.

 

Obiectivele UE în domeniul agriculturii:

 

A) Eliminarea practicilor de export care distorsionează comerţul

Practicile de export care distorsionează comerţul includ acele subvenţii şi garanţii care sunt neloiale datorita faptului că promovează exportul anumitor produse agricole care nu ar avea nevoie de asemenea sprijin deoarece ar putea face faţă unei competiţii loiale printr-un comerţ deschis. Cele patru categorii de principale practici – cunoscute drept „concurenţă de export" - pe care UE doreşte să fie eliminate sunt:

i) Subvenţii la export: sunt practicate în principal de UE;

ii) Credite la export, garanţii la credite şi programe de asigurare cu perioada de rambursare la 180 de zile sau mai puţin (exista intenţia ca pentru o perioada mai lunga de rambursare, creditele de export să fie eliminate);

iii) Întreprinderile comerciale de stat - disciplinele referitoare la exportul întreprinderilor comerciale de stat vor fi extinse la viitoarea utilizare a puterilor monopol astfel încât asemenea puteri să nu poată fi exercitate in nici un mod care ar dejuca reglementările directe referitoare la întreprinderile de stat, subvenţiile la export, finanţare guvernamentala sau anulaarea datoriilor din pierderi.

iv) Transferuri comerciale „deghizate" sub forma ajutorului alimentar: ajutorul alimentar pentru populaţiile sărace va fi acordat în continuare. In acest scop, o „cutie de siguranţa" pentru ajutor alimentar va fi „aprovizionată" în scopul asigurării că nu există nici un impediment în gestionarea situaţiilor de urgenţă.

 

B) Reducerea sprijinului intern care distorsionează comerţul

Sprijinul intern include acele garanţii si subvenţii de stat care facilitează producţia agricola din anumite domenii astfel încât produsele devin disponibile la preturi mai ieftine fata de cazurile unei pieţe echitabile. Asemenea sprijin este clasificat in aşa numitele „cutii" in funcţie de gradul in care produce distorsiuni ale comerţului: sprijin acordat in cadrul „cutiei verzi" care produce minimum de distorsiune a comerţului si ţintă este ca majoritatea ajutoarelor acordate in tarile UE sa fie in aceasta cutie. In mod concret UE se pronunţă pentru:

i) Sprijin intern în favoarea producătorilor agricoli (AMS) - va fi redus pe principiul echitabil si logic conform căruia subvenţiile cele mai mari vor fi cel mai mult reduse (UE va fi în prima banda, SUA si Japonia în cea de-a doua banda, iar toate celelalte state in cea de-a treia banda). Nivelul reducerilor nu este încă agreat. UE a propus 70%/60%/50%.

ii) Sprijin intern care creează distorsiuni ale comerţului - va fi de asemenea redus conform aceluiaşi principiu ca şi AMS. Nivelul de reducere nu a fost încă agreat, dar UE a propus acelaşi nivel de reducere pentru AMS ca şi pentru întregul sprijin acordat.

iii) Nivelul „de minimis" (un tip de exceptare de la reguli) va fi redus. UE a propus o reducere de 80%.

iv) „Cutia albastră" în care este încadrat sprijinul care afectează cel mai mult comerţul provocând distorsiuni ale acestuia, va fi limitată, negociind un plafon pentru un asemenea sprijin. UE a propus stabilirea acestuia la 5% din valoarea producţiei agricole.

v) „Cutia verde", care include sprijinul permis a fi acordat care afectează in măsura cea mai mică sau chiar deloc comerţul, va fi revizuita fără modificarea principiilor de bază ale cutiei verzi.

 

C) Crearea de oportunităţi pentru noi pieţe

Scopul UE este de a deschide noi pieţe pentru produsele agricole prin reduceri tarifare. In acest sens se sprijină principiul conform căruia „cu cât sunt mai mari tarifele cu atât mai mari să fie reducerile", astfel încât schimbările care rezultă din cadrul rundei să aibă impact favorabil cat mai mare posibil. Membrii OMC au agreat in cadrul Conferinţei Ministeriale de la Hong Kong din decembrie 2005 să adopte patru benzi de reduceri tarifare. Limita reducerilor este încă în curs de discuţie.

Membrii OMC doresc să excepteze un număr de produse de la aplicarea reducerilor la nivel global, aşa numitele „produse sensibile" pentru care reducerile vor fi aplicate, prin contingente tarifare (TRQ). Opiniile privind acest subiect sunt împărţite şi de aceea mai sunt încă necesare consultări pentru a ajunge la un consens.

 

D) Protejarea calităţii înalte a produselor si a alegerii consumatorilor

Este în interesul public să se asigure că produsele a căror reputaţie, caracteristici si calitate sunt legate de originile geografice sunt protejate de utilizare greşită a numelui unui produs altul decât cel care necesită protecţie împotriva uzurpării. Indicaţiile geografice sunt nume care identifica un produs ca fiind originar dintr-un anume teritoriu, şi certifică legătura intre calitatea, reputaţia şi alte caracteristici ale produsului respectiv. Scopul UE in acest sens este:

- stabilirea unui registru multilateral al indicaţiilor geografice(GIs);

- extinderea protecţiei actuale de la vinuri si băuturi alcoolice şi la alte produse;

- finalizarea uzurpării unui număr de nume „bine cunoscute" de produse.

 

Oferta UE pentru agricultura (octombrie 2005):

La 28 octombrie 2005, UE a prezentat o ofertă cuprinzătoare şi ambiţioasă:

· Concurenta la export – eliminarea totala a subvenţiilor la export până in anul 2013

· Sprijin intern – reducerea de către UE, SUA şi Japonia a tuturor formelor de subvenţii;

· Accesul pe piaţă – reduceri tarifare de către tarile dezvoltate, intre 35% si 60% in funcţie de nivelul tarifar; şi reduceri tarifare de către ţările in curs de dezvoltare într-o proporţie de 2/3 din nivelul reducerilor tarilor dezvoltate.

 

Ce rămâne de făcut:

Agricultura este domeniul de negocieri cel mai avansat din cadrul Agendei de Dezvoltare Doha (ADD), comparativ cu produsele neagricole sau serviciile. Chiar în domeniul agriculturii, progresele sunt inegale: deşi s-a înregistrat o activitate intensă în domeniul „concurenţei la export" mai rămân multe de clarificat în ce priveşte subvenţiile interne şi accesul pe piaţă, astfel încât să se asigure paralelismul pentru progresul celor trei aspecte.

- Concurenţa la export - adoptarea modalităţilor de eliminare a elementelor de distorsionare a comerţului a întreprinderilor comerciale de stat, ajutor alimentar si credite de export.

- Reducerea sprijinului intern care creează distorsionarea comerţului (cu efect negativ asupra comerţului): definirea reducerilor din fiecare din cele patru benzi: definirea reducerilor pentru produsele din ţările dezvoltate sub regula „de minimis" şi acordarea tratamentului ţărilor în curs de dezvoltare. Criteriul „Cutia Verde" va fi revizuit pentru a asigura că programele pentru ţările în curs de dezvoltare care cauzează nu mai mult decât minimum de distorsionare a comerţului este efectiv acoperit.

- Crearea de oportunităţi pentru noi pieţe: definirea reducerilor tarifare pentru fiecare bandă, stabilirea numărului de produse sensibile şi stabilirea unui Mecanism Special de Salvgardare (SSM – Special Safeguard Mechanism) pentru ţările în curs de dezvoltare, de care vor beneficia, de asemenea, şi produsele speciale.

- Protejarea alegerii consumatorului şi promovarea calităţii alimentare prin Indicaţii Geografice: impulsionarea creării registrului pentru vinuri si băuturi spirtoase, şi a extinderii acestuia la alte produse care au nevoie de o stimulare suplimentară.

 

Explicaţii:

Cutia Verde (subvenţii permise): sprijin intern permis care afectează într-o măsură foarte mică sau deloc comerţul (distorsionări ale comerţului) şi care este exclus de la angajamentele de reduceri.

Cutia Albastra: plăţi directe, în cadrul programelor „producţie limitată"

Cutia Galbena: conţine acele masuri de sprijin intern altele decât masurile clasificate ca făcând parte din cutia verde sau albastra.

 

Informaţii suplimentare pe această temă pot fi accesate pe site-ul Comisiei Europene la adresa de website: www.ec.europa.eu/trade

 

 

Comerţ şi produse neagricole

 

În 2004 mărfuri în valoare de peste 11.000 miliarde € au fost comercializate în toată lumea. Aproximativ 70% din comerţul ţărilor în curs de dezvoltate îl reprezintă produsele industriale. Ultimele runde de negocieri din cadrul OMC (runda Uruguay a fost ultima şi s-a terminat în 1994) au redus substanţial taxele vamale aplicate la produsele industriale, multiplicând exponenţial comerţul mondial şi generând noi oportunităţi pentru ţările exportatoare.

UE este unul dintre cei mai mari exportatori de bunuri, reprezentând 18% din comerţul mondial. Reducerea tarifară şi eliminarea barierelor reprezintă motorul creşterii economice: comerţul internaţional a devansat creşterea economiilor naţionale cu 2,5%, iar diferenţa de la an la an creşte exponenţial.

Ca şi în rundele precedente, Runda Doha ţinteşte către reducerea taxelor vamale la produsele industriale pentru o liberalizare a comerţului mondial. Cu toate acestea, este prima rundă care nu se bazează pe reciprocitate totală (fiecare membru reduce in mod egal taxele vamale). Runda Doha ţine cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante, astfel încât ţările dezvoltate vor reduce mai mult taxele vamale decât ţările în curs de dezvoltare, iar ţările cel mai puţin dezvoltate nu vor fi obligate să reducă.

 

Obiectivele UE

 

  • Reduceri majore pentru cele mai mari taxe vamale

Reducerile vor fi efectuate pe un principiu echitabil şi logic ceea ce înseamnă că cele mai mari reduceri vor fi în zonele unde taxele vamale sunt cele mai mari.

 

  • Flexibilităţi pentru ţările în curs de dezvoltare

Pentru prima dată, această rundă nu se bazează pe principiul unor reduceri asemănătoare pentru toate ţările – ţărilor în curs de dezvoltare li se vor acorda flexibilităţi

 

  • „Rundă pe gratis" pentru ţările cel mai puţin dezvoltate

Celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare nu li se vor cere concesii în plus decât aceea de consolidare a taxelor vamale actuale, adică să se angajeze să menţină nivelul actual al deschiderii de piaţă. De aceea Runda Doha este numită şi „o rundă pe gratis"

 

Lucruri ce trebuie ştiute

 

Unui produs exportat într-o altă ţară i se aplică o taxă vamală în momentul în care intră în ţara importatoare. Această taxă este adesea exprimată într-un procent din valoarea mărfii ( sau, alternativ, taxă pe tonă, litru sau similar) şi este diferită de la un produs la altul şi de la o ţară la alta. În timp ce unele ţări aplică o taxă vamală de 0% la anumite produse, alte ţări pot avea taxe foarte mari la aceleaşi produse descurajând importurile şi stimulând producţia internă. Fiecare ţară face publice taxele vamale pentru fiecare produs (linii tarifare) printr-un Tarif vamal (customs code).

UE are un singur Tarif vamal, ceea ce înseamnă că fiecărui produs importat în UE i se aplică aceeaşi taxă indiferent dacă produsul respectiv intră printr-un port din Franţa, printr-o vamă din Germania sau printr-un aeroport din Italia.

Toţi membrii OMC şi-au notificat taxele vamale (de asemenea denumite şi taxe consolidate) şi nu au voie să le depăşească.

 

Formula SWISS (Formula elveţiană)

 

Există mai multe căi de reducere a taxelor vamale. O formulă liniară înseamnă aplicarea aceluiaşi procent de reducere indiferent de mărimea acestuia. O formula neliniară asigură reduceri mari la taxele vamale mari şi invers.

Formula SWISS sau formula elveţiană este o formulă neliniară propusă de Ambasadorul Elveţiei în timpul Rundei Uruguay:

 

Unde Z = noua taxă vamală

X = taxa vamală iniţială

A = coeficientul de reducere

 

The "water" - „Apa"

 

În sistemul OMC, Membrii care au consolidat („bound") taxele vamale aplicate la produsele industriale sunt obligaţi să nu le ridice peste acel nivel. O ţară poate decide scăderea acestor taxe unilateral, de exemplu pentru a importa materie primă mai ieftină sau tehnologie, dar nu este obligată să notifice acest lucru la OMC sau să-şi modifice nivelul consolidat al taxelor vamale. În limbaj OMC, diferenţa dintre consolidat şi aplicat se numeşte „water" (apă). În timp ce UE şi alte ţări şi-au consolidat şi notificat la OMC, în procent de 100% taxele vamale, multe alte ţări au consolidat un număr mult mai mic de linii tarifare: 69,8% India sau numai 3,1% Bangladesh. Consolidarea liniilor tarifare dă o anumită siguranţă exportatorilor şi importatorilor, astfel că nu se mai pune în discuţie o creştere de taxe vamale neprevăzută.

 

În %

UE

SUA

Brazilia

India

Media taxelor consolidate

4.06

3.40

29.97

33.23

Media taxelor aplicate în 2005

4.04

3.90*

11.61

13.67

*din cauza măsurilor antidumping

 

UE doreşte ca cele mai avansate ţări în curs de dezvoltate sa-şi consolideze în proporţie de 100% liniile tarifare, iar pentru ţările în curs de dezvoltare cel mai puţin avansate se doreşte o creştere substanţială a procentului de consolidare.

 

Ce mai este de făcut

 

Conferinţa ministerială de la Hong Kong din Decembrie 2005 a netezit drumul către un mecanism prin care să se realizeze reducerile tarifare ţinându-se cont şi de cele mai slab dezvoltate ţări. Taxele vor fi reduse prin formula SWISS şi cu ajutorul unor flexibilităţi pentru ţările în curs de dezvoltare. Aceste flexibilităţi le vor permite acestora să aplice procente de reducere mai mici la unele linii tarifare sau chiar să nu aplice deloc.

Celor 50 de ţări cel mai puţin dezvoltate nu li se cere să aplice nici o reducere tarifară. Însă se aşteaptă de la ele să-şi mărească substanţial procentul de linii tarifare consolidate, astfel încât sa-şi aducă şi ele contribuţia la această Rundă

 

  • Se cere o muncă asiduă până la sfârşitul acestei runde pentru:

- Fixarea coeficienţilor de reducere

- Stabilirea flexibilităţilor pentru ţările în curs de dezvoltare.

  • UE susţine formula SWISS cu:

- un coeficient de 10 pentru ţările dezvoltate;

- de asemenea un coeficient de 10 însoţit de flexibilităţi pentru ţările în curs de dezvoltare; sau - un coeficient de 15 fără flexibilităţi.

UE este chiar pregătită să reducă mai mult, însă cele mai dezvoltate dintre ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi asume responsabilitatea reducerii şi a taxelor aplicate nu numai a celor „consolidate".

Efectul reducerilor tarifare trebuie evaluat din perspectiva noilor oportunităţi de deschidere de pieţe. Taxele vamale consolidate şi aplicate ale UE sunt aceleaşi, orice reducere in taxele consolidate însemnând o reducere reală. Unele ţări pretind că reduc nivelul taxelor consolidate, însă această reducere nu afectează taxele aplicate. Aceasta nu este o turnură viabilă către concluzionarea Rundei.

UE susţine, de asemenea, eliminarea barierelor netarifare, între care figurează taxele la export.

 

Comerţ şi dezvoltare

 

Ce reprezintă şi care este scopul acţiunii UE

 

Dezvoltarea reprezintă conceptul cheie al Rundei de negocieri. Declaraţia de la Doha cere tuturor ţărilor să contribuie la procesul de dezvoltare. Uniunea Europeană (UE) este un etalon în promovarea comerţului echitabil şi a dezvoltării durabile. UE doreşte să se asigure că Noua Rundă de negocieri comerciale oferă ţărilor în curs de dezvoltare oportunitatea creşterii economice şi urmăreşte cu atenţie rezolvarea necesităţilor celor 50 de ţări cel mai puţin dezvoltate.

Liberalizarea comerţului şi a investiţiilor oferă oportunităţi serioase pentru creştere economică şi pentru dezvoltarea durabilă. Este aproape unanim acceptat faptul că în sistemul comerţului multilateral ţările în dezvoltare vor avea cele mai mari beneficii în urma accesului mai flexibil pe piaţă al bunurilor industriale, al comerţului pe axa sud-sud (comerţ desfăşurat între ţările în dezvoltare), precum şi în urma comerţului cu servicii pe scara mai largă. Serviciile sunt de importanţă vitală pentru crearea premiselor unei economii puternice: servicii bancare, telecomunicaţii şi de transport.

 

Agenda de Dezvoltare Doha reprezintă, până în prezent, cea mai curajoasă încercare de a considera procesul de dezvoltare ca fiind nucleul sistemului comercial multilateral. Membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) au convenit ca noua Rundă de negocieri să stabilească reguli care să impulsioneze procesul de dezvoltare şi să permită ţărilor în curs de dezvoltare să beneficieze de pe urma liberalizării comerţului.

 

Obiective

 

Obiectivele UE în cadrul Rundei Doha sunt:

 

· Acces îmbunătăţit pe piaţă al ţărilor în curs de dezvoltare

 

UE consideră că accesul îmbunătăţit pe piaţă trebuie să cuprindă sectoare şi produse de interes pentru ţările în dezvoltare pentru a le ajuta să îşi crească exporturile şi economia în ansamblu. UE a eliminat taxele vamale şi contingentele de export pentru toate produsele provenind din ţările cel mai puţin dezvoltate, conform iniţiativei „Orice în afară de armament". Decizia altor ţări de a proceda similar, luată la Conferinţa ministerială de la Hong Kong, reprezintă un pas înainte.

 

· Flexibilitate pentru ţările cel mai puţin dezvoltate

 

În plus faţă de crearea unui acces mai facil pe piaţă pentru exportatorii din ţările în curs de dezvoltare, politicile de liberalizare urmate de aceste state ar putea contribui semnificativ la eficienţa procesului de creştere economică. Cu toate acestea, ţărilor cel mai puţin dezvoltate nu li se vor solicita concesii suplimentare faţă de tarifele vamale actuale, adică li se va cere să menţină actualul grad de liberalizare a comerţului.

· Mai multă asistenţă tehnică în privinţa comerţului

 

UE este în ul entităţilor care oferă ajutoare pentru dezvoltare – este cel mai important donator de ajutoare pentru continentul african. În cadrul Rundei Doha se doreşte o mai mare implicare a UE în oferirea de asistenţă în privinţa comerţului şi partenerii UE sunt încurajaţi să procedeze similar.

 

Ce ar fi de reţinut

 

Runda de negocieri actuală a început să producă efecte în privinţa dezvoltării. Conferinţa ministerială de la Hong Kong din decembrie 2005 a Organizaţiei Mondiale a Comerţului a convenit asupra unui set de măsuri promovat în principal de către UE în favoarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate:

 

· Acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente (Duty-free and quota-free market access): UE a aplicat încă din anul 2001 un astfel de regim pentru ţările cel mai puţin dezvoltate în cadrul iniţiativei „Orice în afară de armament". La Conferinţa din Hong Kong ţările dezvoltate şi cele „în curs de dezvoltare care se consideră capabile să acţioneze similar" au căzut de acord să aplice regimul taxe vamale zero şi fără contingente pentru produsele provenind din ţările cel mai puţin dezvoltate. SUA şi Japonia în mod special, s-au angajat să aplice un astfel de regim ţărilor cel mai puţin dezvoltate, chiar dacă nu exista niciun acord care să extindă acest sistem asupra tuturor produselor provenind din aceste ţări.

· Subvenţii la export în agricultură: Conferinţa a hotărât să se renunţe la toate tipurile de subvenţii de export până în anul 2013. Acest lucru ar trebui să pună capăt speculaţiilor referitoare la competiţia neloială din partea ţărilor în dezvoltare în ceea ce priveşte exporturile acestora.

· Despre bumbac: toate tipurile de subvenţii la export pentru bumbac vor fi eliminate de ţările în dezvoltare în anul 2006, în timp ce ţările dezvoltate vor aplica sistemul taxelor vamale zero şi fără contingente exportului de bumbac al ţărilor cel mai puţin dezvoltate.

· Ajutor pentru comerţ: atât UE cât şi SUA au convenit să îşi sporească eforturile financiare în domeniul ajutorului pentru comerţ. Directorul General al OMC a fost mandatat să organizeze un grup de lucru care să facă recomandări Consiliului General până la jumătatea anului 2006 referitoare la modalităţile de implementare ale iniţiativei numită Ajutorul pentru Comerţ (Aid for Trade).

· Regim special şi diferenţiat: a fost adoptat pachetul de 5 măsuri referitoare la regimul special şi diferenţiat pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, mai precis flexibilitate pentru ţările cel mai puţin dezvoltate care să le permită să îşi ţină angajamentele (anexa F a Declaraţiei).

 

Ce mai este de făcut

 

· Acces îmbunătăţit:

 

Etapele următoare ale negocierilor ar trebui să fie axate pe produsele de interes pentru statele în dezvoltare şi să asigure o flexibilitate maxim posibilă faţă de acestea, astfel ca rezultatele negocierilor să corespundă cerinţelor procesului lor intern de dezvoltare. Mai mult, UE a iniţiat următoarele propuneri pro-dezvoltare în cadrul OMC:

i) Pentru produse agricole: ţările în curs dezvoltare vor beneficia de pe urma eliminării subvenţiilor la exportul de produse agricole, a scăderii nivelului ajutoarelor de pe piaţa internă a UE care ar putea distorsiona comerţul internaţional şi al accesului îmbunătăţit pe piaţă. Vor fi luate în considerare şi interesele acestor state de protejare a pieţei interne: toate ţările în dezvoltare vor beneficia de un regim special şi diferenţiat (perioade de derogare mai mari la punerea în practică a angajamentelor asumate, taxe vamale mai mici şi reduceri mai lente ale subvenţiilor, regim special în privinţa deschiderii pieţei pentru produsele „deosebite" legate de securitatea alimentară, de traiul şi dezvoltarea în mediul rural).

ii) Pentru produse industriale: propunerile UE doresc liberalizarea exporturilor de produse ne-agricole care reprezintă peste 70% din totalul exporturilor ţărilor în dezvoltare şi propun concesii nereciproce, cum ar fi tariful unilateral şi eliminarea tuturor taxelor vamale situate peste un anumit prag, ceea ce va fi în beneficiul statelor cel mai puţin dezvoltate şi al celor în dezvoltare.

iii) Pentru servicii: UE a conceput cererile sale de acces pe piaţă ţinând cont de nivelul de dezvoltare al fiecărui grup de state în parte. Criteriile pentru ţările în dezvoltare s-au axat pe un număr limitat de domenii, mai ales cele legate de servicii de infrastructură, cum ar fi telecomunicaţiile şi serviciile financiare şi de transport, care joacă un rol crucial în dezvoltare. În conformitate cu Acordul General asupra Comerţului cu Servicii, Comunitatea Europeană respectă dreptul Membrilor de a-şi proteja serviciile publice şi reglementările interne.

iv) În cadrul propunerilor UE referitoare la servicii, s-a ţinut cont de solicitările ţărilor în dezvoltare referitoare la interesele de export ale acestora, în domenii precum afacerile sau serviciile profesionale şi în privinţa Modului 4 (circulaţia liberă temporară a prestatorilor de servicii).

 

· Facilitarea comerţului:

 

Angajamentele referitoare la facilitarea comerţului (ca de exemplu simplificarea procedurilor de export-import) s-au dovedit utile în scăderea costurilor legate de actul de comerţ (lucru foarte important mai ales pentru întreprinderile mici şi mijlocii din statele în dezvoltare), atunci când aceste angajamente au fost dublate de asistenţă tehnică şi financiară în asigurarea controlului la frontieră, a colectării taxelor şi a reducerii fraudelor. Ţările în dezvoltare vor primi asistenţă care să le permită participarea deplină la negocierile asupra facilitării comerţului. Ţările sărace vor primi asistenţă pentru implementarea eficientă a viitoarelor reguli OMC referitoare la facilitarea comerţului.

 

· Tratament Special şi Diferenţiat:

 

Orice reglementări noi trebuie să ţină cont de condiţiile predominante din ţările în dezvoltare. Abordarea UE se referă la o mai mare flexibilitate acordată acestora. Acest lucru nu va conduce la separarea OMC pe doi piloni, ci va asigura că aceste state vor fi mai capabile să aplice eficient noile reglementări negociate în cadrul Rundei şi astfel să se integreze cu succes în economia globală.

OMC respectă principiul Tratamentului Special şi Diferenţiat pentru ţările în dezvoltare, ca de exemplu perioade de derogare în aplicarea anumitor angajamente, permisiunea de a utiliza anumite subvenţii la export sau de a nu aplica anumite prevederi. Însă rezultatele unor astfel de măsuri nu au fost semnificative întotdeauna; unele state nu au acţionat eficient în vederea integrării în comerţul global sau a modernizării economiilor acestora. Unele ţări în dezvoltare au întâmpinat dificultăţi în implementarea anumitor obligaţii asumate sau în ceea ce priveşte utilizarea oportunităţilor legate de comerţ.

UE consideră că principiile de bază ale OMC sunt folositoare ţărilor în dezvoltare, deoarece acestea îmbunătăţesc situaţia comerţului internaţional şi oferă oportunităţi de creştere economică. Numai prin utilizarea acestor principii şi prin eforturile de a deveni membru cu drepturi depline în OMC ar fi posibil ca toate statele să beneficieze pe deplin de noul sistem. Tratamentul Special şi Diferenţiat reprezintă un pas înainte pentru procesul de participare deplină pe baza drepturilor egale.

 

· Integrarea în sistemul comercial global:

 

Oportunităţile referitoare la export nu sunt suficiente prin ele însele. Multe state în dezvoltare au nevoie, de asemenea, de asistenţă pentru sporirea capacităţii proprii de a beneficia de pe urma oportunităţilor legate de comerţ, ca de exemplu accesul mai facil pe piaţă sau generic, liberalizarea comerţului în cadrul multilateral. Totuşi, cea mai importantă contribuţie trebuie să fie făcută chiar de ţările în dezvoltare prin integrarea sistematică a comerţului în politicile publice şi în strategiile naţionale legate de dezvoltare şi de reducere a sărăciei. Obiectivul acestei accentuări a importanţei comerţului este acela de a crea un mediu legal, judiciar şi instituţional care să fie transparent şi predictibil, propice investiţiilor şi creşterii economice.

Astfel, asistenţa legată de comerţ este o componentă esenţială pentru creşterea potenţialului ţărilor în dezvoltare, pentru că le oferă acestora posibilitatea de a beneficia de pe urma oportunităţilor existente.

 

· Mai multe ajutoare în domeniul comerţului:

 

Ca urmare a re-orientării către comerţ a politicii de cooperare pentru dezvoltare a UE, statele în dezvoltare vor beneficia de un nivel sporit de asistenţă financiară pentru dezvoltare în vederea integrării lor în sistemul comercial multilateral. Deja în perioada 2001-2004, UE a oferit 3.3 miliarde de € (aproape 800 milioane de € pe an) pentru asistenţa referitoare la comerţ. Preşedintele Barroso al Comisiei Europene a pledat la summit-ul G8 de la Gleneagles pentru creşterea nivelului asistenţei până la nivelul de un miliard de € anual. Ţinând cont de angajamentele statelor membre de a oferi un miliard de € anual pentru iniţiativa legată de asistenţă pentru comerţ, nivelul total al asistenţă pentru dezvoltare oferită de către UE va fi de 2 miliarde de € anual, începând cu anul 2010. Se aşteaptă ca şi alte state să procedeze similar.

 

Comerţ şi servicii

 

       Comerţul cu servicii este reglementat prin Acordul general privind comerţul cu servicii (GATS). Acesta a fost aprobat în Decizia Consiliului 94/800/EC din 22.12.1994 privind concluzia UE asupra acordurilor încheiate în Runda Uruguay de negocieri multilaterale (1986-1994) apărută în Official Journal L336/23.12.1994.

 

       Extinderea rapidă a sectorului de servicii contribuie la creşterea economică şi la crearea de noi locuri de muncă, mai mult decât în alte sectoare. UE este lider mondial în acest sector şi este interesată în deschiderea de noi pieţe pentru sectorul de servicii, precum şi în eliminarea barierelor inutile.

       Din anul 1995, comerţul cu servicii a fost guvernat de un set de reguli de bază în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului oferind furnizorilor de servicii mai multă siguranţă în privinţa condiţiilor pentru accesul pe pieţele străine, rămânând totuşi multe de făcut pentru îmbunătăţirea accesului pe piaţă.

       În acest domeniu sunt generate mai multe locuri de muncă decât în alte sectoare. Prin deschiderea competiţiei pe aceste pieţe se accelerează inovaţiile şi se dezvoltă o economie eficientă. Multe ţări au recurs la reforme pentru creşterea competiţiei în acest domeniu. Aceste reforme au deschis competiţia pe multe pieţe interne prin intermediul furnizorilor străini de servicii, ceea ce a condus la extinderea comerţului global cu servicii în ultimii ani, deşi există încă mult potenţial. Ţările în curs de dezvoltare vor avea cele mai mari beneficii, contribuţia lor la comerţul mondial cu servicii crescând de la 20% în 1990 la 26% în 2000.

       Abordarea UE combină deschiderea pieţei pentru competiţia între furnizorii interni şi externi cu reglementarea privind îndeplinirea obiectivelor de interes public şi dezvoltare.

 

Obiectivele UE în cadrul DDA

  1. Extinderea comerţului cu servicii prin eliminarea barierelor în calea comerţului

UE, ca lider de piaţă în acest domeniu, are ca interes îmbunătăţirea accesului său pe piaţa externă în domenii cheie precum: telecomunicaţii, servicii financiare, servicii în construcţii, distribuţie, transport şi mediu. Liberalizarea din domeniul telecomunicaţiilor asigură o competiţie mare, oferind consumatorilor mai multe posibilităţi, calitate mai bună la preţuri scăzute.

Oferta iniţială şi cea revizuită a UE în acest sector au fost prezentate la OMC în iulie 2002, respectiv februarie 2005, având ca obiectiv principal reducerea restricţiilor şi extinderea accesului pe piaţă in domeniul serviciilor precum: telecomunicaţii, distribuţie, curierat, construcţii, profesionale, poştale, financiare, maritime, de mediu. Oferta UE permite astfel furnizorilor străini de servicii, în special celor din ţările în curs de dezvoltare, un acces mai bun pe piaţa europeană, precum şi admiterea temporară a personalului străin calificat pentru a furniza servicii pe piaţa UE (Mod 4).

La începutul anului 2006, UE alături de alţi Membri OMC au prezentat cereri colective vizând următoarele sectoare: servicii profesionale, construcţii, computere, distribuţie, poştă şi curierat, telecomunicaţii, mediu, financiare, maritime, transport aerian, energie.

2. Asigurarea unui cadru de reglementare transparent şi nediscriminatoriu

Deschiderea de piaţă pentru servicii trebuie făcută concomitent cu instituirea unui cadru instituţional şi de reglementare adecvat. În cadrul GATS din OMC s-au stabilit regulile de bază guvernate de principiul transparenţei şi al nediscriminării între furnizorii străini de servicii. Legat de aceste reguli, există trei probleme principale: salvgardarea imediată, subvenţiile şi achiziţiile publice. Achiziţiile publice sunt de mare interes pentru UE deoarece constituie o parte esenţială din activitatea economică.

3. Ocrotirea serviciilor publice şi a valorilor colective

În cadrul GATS este recunoscută nevoia de reglementare efectivă şi se oferă membrilor un grad ridicat de flexibilitate pentru a-şi construi cele mai adecvate politici care să răspundă propriilor nevoi. Principalul obiectiv al negocierilor OMC este de a determina creşterea competiţiei şi a reglementa sectorul de servicii. Obiectivul negocierilor UE este de a elimina obstacolele din cadrul comerţului cu servicii, care restricţionează competiţia sau fac discriminări între furnizori. Scopul negocierilor nu este privatizarea în acest sector, regulile GATS sunt neutre în acest sens şi respectă serviciile publice. De asemenea este exclusă de sub incidenţa GATS furnizarea serviciilor necomerciale în situaţie de monopol.

Oferta UE este întocmită astfel încât să permită apărarea serviciilor sale publice şi implementarea unui cadru legal şi instituţional adecvat care va încuraja competiţia.

4. Acordarea de ajutor statelor în curs de dezvoltare pentru a beneficia de comerţul mondial cu servicii

Serviciile sunt de o mare importanţă şi pentru ţările în curs de dezvoltare, peste 50% din PIB provenind din servicii, în multe ţări. Prin deschiderea acestor pieţe, ţările pot să-şi dezvolte şi îmbunătăţească infrastructura. De acest fapt vor beneficia producătorii şi consumatorii interni şi va conduce la creşterea capacităţii producţiei şi exportului.

 

Ce ar fi de reţinut:

- UE este lider mondial privind exportul în domeniul serviciilor: 344 mld Euro în 2004, respectiv 28% din total export mondial.

- Serviciile în UE reprezintă peste 75% din PIB: peste 90 milioane persoane lucrează în domeniul serviciilor.

- Moduri de furnizare a serviciilor:

a. Modul 1: furnizarea serviciilor peste graniţă

b. Modul 2: mişcarea consumatorilor – consumul de servicii în străinătate

c. Modul 3: prezenţa comercială

d. Modul 4: prezenţa temporară persoanelor fizice furnizoare de servicii

 

Ce trebuie făcut

       Negocierile au loc prin intermediul schimbului de cereri şi oferte la nivel bilateral şi plurilateral (prin cereri colective ale membrilor care au interese comune în anumite sectoare). Rezultatele vor fi implementate pentru toate ţările în sistem MFN (clauza naţiunii celei mai favorizate), tot ce se acordă unei ţări, fiind extins la toţi Membri OMC.

       Conform programului agreat de Membri OMC, fiecare ţară a trebuit să-şi prezinte cererea iniţială către ceilalţi membrii în iulie 2002 şi să răspundă prin oferta sa iniţială până la sfârşitul lui martie 2003. Un nou termen limită a fost stabilit pentru luna mai 2005. Majoritatea ofertelor prezentate au fost considerate ca nesatisfăcătoare deoarece nu asigurau liberalizarea acestui sector. În decembrie 2005, La Conferinţa Ministerială de la Hong Kong, Membrii OMC au decis ca alături de negocierile bilaterale să se utilizeze şi negocierile plurilaterale. În februarie şi martie 2006, un grup de membri OMC au prezentat cereri colectivi unor alţi membri, în vederea identificării obiectivelor comune de negociere în domeniul serviciilor. Astfel au fost prezentate mai mult de 20 cereri colective care urmează a fi discutate în cadrul întâlnirilor plurilaterale.

       În Declaraţia Ministerială de la Hong Kong se prevede ca ofertele revizuite să fie prezentate până la sfârşitul lui iulie 2006, iar listele finale până la sfârşitul lui octombrie 2006.

 

Reguli comerciale şi reglementarea diferendelor

 

Ce înseamnă şi care este scopul acţiunii UE

Agenda de Dezvoltare Doha va aduce o şi mai mare deschidere a comerţului. Cu toate acestea, o piaţă deschisă nu este suficientă dacă partenerii comerciali care acţionează pe acea piaţă nu respectă acelaşi sistem unitar de reguli comerciale.

De aceea, deschiderea pieţelor şi menţinerea lor astfel, fără discriminare, trebuie să fie secondată de aplicarea unor reguli comune şi de acceptul tuturor actorilor pe respectiva piaţă că anumite practici sunt incorecte. De aceea, UE se preocupă constant ca sistemul comercial şi întreprinzătorii locali să nu fie dezavantajaţi. de practici incorecte sau cauzatoare de prejudicii din partea altor parteneri comerciali. De asemenea, UE consideră că trebuie să se asigure ca mecanismele de rezolvare a disputelor ivite sunt corecte pentru toate părţile implicate, pentru că existenţa unor proceduri corecte de reglementare a diferendelor este esenţială pentru derularea comerţului mondial.

Legislaţia şi procedurile actuale ale UE sunt de multe ori mai detaliate ca principiile aplicabile în OMC, de aceea UE este deschisă la discuţii, în cadrul rundei Doha, în scopul îmbunătăţirii regulilor existente şi aplicării lor unitare şi echitabile în cadrul sistemului.

Per ansamblu, UE consideră că sistemul de reglementare a diferendelor funcţionează bine şi a contribuit la o deschidere reală a pieţelor. Mai mult, este comparabil cu alte sisteme internaţionale de reglementare a diferendelor în ceea ce priveşte viteza şi eficienţa. Mecanismul oferă un forum multilateral pentru rezolvarea disputelor, ceea ce asigură protecţie pentru Membrii mai slabi împotriva măsurilor unilaterale pe care le-ar putea lua statele mai puternice. Astfel, obiectivul principal al UE în Runda Doha este sporirea protecţiei excelente oferite deja de sistemul curent de reglementare a diferendelor.

 

Obiectivele UE

REGULI COMERCIALE

 

Ø Menţinerea pieţelor deschise – prin utilizarea reglementărilor privind barierele comerciale, UE dă dreptul producătorilor să depună plângeri în cazul în care consideră că le sunt impuse bariere comerciale injuste.

Ø Asigurarea comerţului loial – UE foloseşte măsurile anti-dumping şi anti-subvenţii pentru a restabili corectitudinea concurenţei internaţionale şi a asigura poziţii egale pentru toţi producătorii de pe piaţa UE. In plus, măsurile de salvgardare pot acţiona ca o valvă de siguranţă faţă de creşterea bruscă a importurilor. In Runda Doha UE îşi propune să progreseze în următoarele direcţii:

i) În anti-dumping, UE este îngrijorată de proliferarea utilizării acestui instrument. De aceea, UE se angajează să crească transparenţa, să reducă costurile astfel încât părţile interesate să coopereze în investigaţie şi să întărească disciplinele curente. În acelaşi timp, UE încearcă să menţină eficienţa acestor instrumente prin stabilirea unor măsuri anti-circumvenţie şi prin elaborarea unui pachet special, bine definit, pentru ţările în curs de dezvoltare.

ii) Runda Uruguay a introdus discipline generale privind măsurile anti-subvenţii, dar este clar că aceste reguli sunt doar parţial operaţionale, ceea ce a determinat UE să insiste pentru reguli mai ferme. De asemenea, UE încearcă să obţină creşterea transparenţei în domeniul notificărilor pe care Membrii trebuie să le facă pentru programele interne de subvenţii şi, totodată , măsuri mai severe în cazul nerespectării acestei obligaţii.

iii) UE susţine de asemenea şi introducerea unor reguli speciale privind subvenţiile pentru pescuit, care să identifice subvenţiile care ar trebui interzise şi pe cele care ar trebui permise. De asemenea, trebuie convenite şi reguli privind transparenţa, implementarea şi tratamentul special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare.

iv) măsuri compensatorii – UE propune întărirea regulilor şi creşterea eficienţei măsurilor , reducerea costurilor investigaţiei, clarificarea iniţierii de standarde. In ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, UE este pregătită să ia în considerare aplicarea unor soluţii constructive în situaţiile în care sunt identificate subvenţii interne.

Ø Implementarea obiectivă şi transparentă a legislaţiei – UE dispune de proceduri clare pentru aceste situaţii. Dacă un sector consideră că importurile subvenţionate sau la preţ de dumping produc prejudiciu material, pot depune o plângere la Comisia Europeană.

REGLEMENTAREA DIFERENDELOR – OBIECTIVE DE BAZĂ ale UE:

Ø Rezolvarea disputelor comerciale între membrii OMC.

Raţiunea de a exista a Acordului privind reglementarea diferendelor din OMC este să ofere Membrilor un cadru legal clar pentru soluţionarea neînţelegerilor apărute în cursul aplicării şi implementării acordurilor OMC. Evident, cea mai bună finalizare a unui astfel de diferend ar fi ajungerea la o soluţie reciproc convenabilă. Dacă nu e posibil, Membrii pot cere constituirea unor paneluri pentru soluţionarea diferendului în cadrul OMC.

Până în prezent, sistemul a funcţionat bine, făcând posibilă evitarea unor „războaie comerciale", astfel:

i) Membrii OMC utilizează constant mecanismul pentru a rezolva disputele apărute, ceea ce demonstrează că au încredere în sistem

ii) Cazurile nu apar numai între partenerii comerciali majori; o serie de ţări în curs de dezvoltare au participat cu succes împotriva unor parteneri comerciali majori şi de asemenea, între ele. Aceasta contribuie la întărirea principiilor fundamentale din OMC privind respectarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce.

iii) codificarea procedurilor, în DSU, a eficientizat sistemul, făcând posibilă aducerea în OMC a cazurilor complexe, care presupun abordarea şi interpretarea prevederilor diferite din cadrul Acordurilor OMC.

Ø Asigurarea că toţi membrii OMC respectă regulile;

Membrii OMC, inclusiv UE, folosesc intensiv mecanismul. Trebuie menţionat că UE nu a iniţiat niciodată astfel de diferende înainte de a fi epuizat celelalte căi posibile pentru o rezolvare amiabilă. În cele mai multe cazuri asta a dus la recomandări din partea Organului de reglementare a diferendelor, care au fost respectate întocmai de membri, ceea ce arată că Membrii sunt dornici să respecte regulile. Un număr semnificativ de cazuri au fost soluţionate pe cale amiabilă în faza de consultări, făcând inutilă recurgerea la proces. Aceasta demonstrează că Membrii preferă să caute ei înşişi o soluţie decât să îşi asume riscul unei decizii nefavorabile din partea Panelului.

Dacă un Membru nu îşi îndeplineşte obligaţia de a se conforma deciziei obligatorii a panelului OMC, este supus unor sancţiuni sau măsuri compensatorii, de exemplu, sub forma creşterii taxelor vamale, a suspendării îndeplinirii obligaţiilor reciproce ale celorlalţi membri.

Ce trebuie ştiut despre aplicarea de către UE a REGULILOR OMC

· Dacă Comisia decide că este necesară iniţierea unei investigaţii, aceasta se desfăşoară după un algoritm strict, urmând să ajungă la concluzii în 15 luni pentru cazurile anti-dumping şi 13 luni în cazurile antisubvenţii.

· Comisia investighează toate părţile, - importatorii, exportatorii, producătorii din UE- participanţi în investigaţie. Acestora li se creează condiţii complete pentru aşi expune cazul şi de asemenea, au dreptul să facă apel. Utilizatorii şi consumatorii interni sunt de asemenea consultaţi, pentru a se asigura ca orice procedură de acest tip nu este contrară interesului public din UE. In cazurile anti-subvenţii, Comisia se consultă şi cu ţările non-UE interesate.

· Măsurile anti-dumping sunt cel mai frecvent aplicate, ca instrument de apărare comercială, în UE. Totuşi, impactul lor asupra comerţului UE nu trebuie exagerat, aceste măsuri acoperind doar cca 0.5% din totalul importurilor. UE este mai degrabă un utilizator moderat al măsurilor anti-dumping, fiind pe locul 10 între utilizatori la nivelul comerţului mondial..

Ce trebuie ştiut despre REGLEMENTAREA DIFERENDELOR în cadrul OMC:

Ø Acordul privind reglementarea diferendelor (DSU) este în OMC un acord orizontal, stabilind regulile care trebuie să se aplice între Membrii OMC în cursul implementării diferitelor acorduri OMC (GATT, alte acorduri privind comerţul cu bunuri, GATS, TRIPs)

Ø Organul de reglementare a diferendelor (DSB) este responsabil pentru administrarea DSU, incluzând reprezentanţi ai tuturor membrilor OMC.

DSB este abilitat să constituie paneluri pentru examinarea unui caz, să adopte rapoartele panelului şi ale Organului de Apel, să monitorizeze implementarea recomandărilor adoptate şi să autorizeze suspendarea concesiilor şi altor obligaţii în situaţia în care o ţară nu se supune unei decizii.

 

Ce mai e de făcut

Ø Agenda DDA referitoare la REGULI :

In contextul creşterii utilizării instrumentelor de apărare comercială, Declaraţia Ministerială de la Doha face apel la negocieri pe anti-dumping şi anti-subvenţii, menite să clarifice şi să îmbunătăţească disciplinele, cu păstrarea conceptelor de bază, a principiilor şi a eficienţei. Reglementările UE sunt în multe situaţii mai avantajoase pentru companiile care doresc să exporte către UE decât cele din OMC, ceea ce arată deschiderea UE către îmbunătăţirea regulilor în domeniu şi îşi asumă un rol de lider în negocierile de la Geneva. Textul convenit la Hong Kong confirmă obiectivul de continuarea îmbunătăţirilor în domeniu şi enunţă obiectivele negocierilor viitoare, cu acordarea unei atenţii speciale pentru nevoile ţărilor mai puţin dezvoltate.

Ø Agenda DDA referitoare la REGLEMENTAREA DIFERENDELOR :

Declaraţia Ministerială de la Doha a mandatat pentru negocieri de îmbunătăţire şi clarificare a prevederilor, astfel încât negocierile să se încheie până în mai 2003. Un rezultat pozitiv nu a putut fi obţinut la acel moment, ceea ce a determinat continuarea negocierilor în cadrul Agendei Doha. UE se angajează pe deplin să facă sistemul chiar mai eficient, previzibil şi transparent şi să obţină un final pozitiv al negocierilor.

UE îşi doreşte să se găsească o rezolvare la chestiunile sistemice presante, cum ar fi:

i) Introducerea unui sistem de membri permanenţi ai panelului.

ii) Clarificarea prevederilor DSU privind implementarea. Aceasta acoperă chestiunile de etapizare a procedurii (de exemplu: paşii de urmat, ordinea lor, înainte de a determina că partea care a pierdut nu a aplicat în mod corect recomandările DSB), procedura de arbitraj la momentul suspendării concesiilor, şi implementarea unei proceduri de încetare a suspendării concesiilor dacă partea care a pierdut a aplicat decizia panelului.

iii) Îmbunătăţirea prevederilor privind compensaţiile comerciale, astfel încât să le transforme într-o opţiune mai atractivă, preferabilă suspendării concesiilor.

iv) accelerarea procesului, ori de câte ori este fezabil şi justificat.

v) transparenţă sporită e necesară pentru a asigura sprijinul societăţii şi încrederea ei în sistemul OMC, cu păstrarea caracterului său interguvernamental.

vi) UE este de asemenea preocupată de dificultăţile întâmpinate de ţările în curs de dezvoltare în momentul în care doresc să participe activ în sistemul de reglementare a diferendelor. In cadrul negocierilor pe DSU, UE a militat constant pentru iniţiativele menite să acorde ţărilor în curs de dezvoltare acces mai bun la acest sistem şi să le ofere asistenţa tehnică necesară.