Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD)

1. Prezentare generală

       În anii `60, aspectele legate de comerţ şi dezvoltare erau abordate separat, în cadrul a două instituţii "dominate" de ţările dezvoltate: GATT şi OECD, UNCTAD fiind creat pentru a face o legătură între toate ţările lumii şi pentru a oferi ţărilor în curs de dezvoltare un cadru instituţional de dezbateri şi exprimare a poziţiilor.

      Legal, UNCTAD este un organ interguvernamental permanent al Adunării Generale a Naţiunilor Unite, iar organizatoric funcţionează ca o conferinţă internaţională, context în care "dimensiunea" sa interguvernamentală este apreciată ca fiind cea mai semnificativă dintre funcţiile UNCTAD.

       Înfiinţată în 1964 ca organ interguvernamental permanent, UNCTAD este principalul organ al Adunării Generale a Naţiunilor Unite ce se ocupă de probleme de comerţ, investiţii şi dezvoltare.

       UNCTAD promovează integrarea prin dezvoltare a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială, scopul său fiind acela de a ajuta la conturarea dezbaterilor politice şi gândirii asupra dezvoltării, cu un accent asupra susţinerii reciproce a politicilor naţionale şi a acţiunilor internaţionale astfel încât toate acestea să favorizeze dezvoltarea durabilă.

       Principalele obiective ale organizaţiei le reprezintă maximizarea oportunităţilor de comerţ, investiţii şi a oportunităţilor de dezvoltare a ţărilor în curs de dezvoltare şi sprijinirea lor în eforturile de a se integra în economia mondială, pe o bază echitabilă.


 

2. Mandat

       Organizaţia îşi îndeplineşte mandatul prin trei funcţii:

 

- funcţionează ca un forum pentru deliberările interguvernamentale, susţinut de discuţii cu experţi şi schimburi de opinie, îndreptate către atingerea consensului;

- realizează cercetări, analize ale politicilor şi colectarea de date statistice pentru a fi utilizate şi în dezbaterile reprezentanţilor guvernelor cu experţii pe domenii;

- furnizează asistenţă tehnică elaborată pe baza cerinţelor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare şi ale economiilor în tranziţie. În unele cazuri, UNCTAD cooperează cu alte organizaţii şi ţări donatoare pentru a acorda asistenţă tehnică.


 

3. Structura interguvernamentală

       UNCTAD face parte din sistemul ONU, fiind un organ al Adunării generale ONU (Rezoluţia 1995 (XIX) din 30 Decembrie 1964).

       Conferinţa Ministerială sau Sesiunea, organ plenar, organizează sesiuni la nivel ministerial o dată la 4 ani, pentru formularea orientărilor generale şi programarea activităţii organizaţiei.


De la înfiinţare şi până în prezent s-au desfăşurat treisprezece Conferinţe, astfel: Geneva (1964), New Delhi (1968), Santiago de Chile (1972), Nairobi (1976), Manila (1979), Belgrad (1983), Geneva (1987), Carthagena (1992), Midrand (1996), Bangkok (2000), Sao Paolo (2004), Accra (2008) şi Doha (2012)

       Organ suprem, Conferinţa are toate puterile; deciziile şi recomandările sunt adoptate prin consens.

       Consiliul pentru comerţ şi dezvoltare (TDB) este organul permanent, care exercită competenţele Conferinţei în perioada dintre două Conferinţe ministeriale. În plus, deţine funcţii executive şi pregăteşte lucrările Conferinţei Ministeriale.

       TDB este condus de un Preşedinte, ales de membrii UNCTAD. Începând cu septembrie 2010, Preşedinţia TDB este deţinută de Republica Dominicană.

       Principalele atribuţii ale TDB sunt:

 

- urmăreşte punerea în aplicare a recomandărilor, declaraţiilor, rezoluţiilor şi altor hotărâri ale Conferinţei, adoptând măsuri ce sunt de competenţa sa;

- iniţiază şi întocmeşte studii şi rapoarte în domeniul comerţului şi cu privire la problemele conexe ale dezvoltării;

- îndeplineşte rolul de comitet pregătitor al sesiunilor UNCTAD;

- elaborează rapoarte referitoare la activitatea sa, pe care le prezintă Adunării Generale a ONU, prin intermediul ECOSOC;

- în cazuri de necesitate face propuneri pentru crearea de organisme subsidiare, menite să-l sprijine în îndeplinirea funcţiilor ce-i revin.

 

       Activitatea permanentă este desfăşurată prin intermediul comisiilor, comitetelor şi grupurilor de lucru, specializate pe: comerţul cu produse de bază, comerţul cu produse manufacturate, transporturi maritime, investiţii, servicii financiare, facilitarea comerţului, transfer de tehnologii, politica în domeniul concurenţei, cooperare internaţională între ţările în curs de dezvoltare.

       Ca urmare a reformei instituţionale din 1996 au fost create, ca organe subsidiare ale Consiliului pentru Comerţ şi Dezvoltare, următoarele trei comisii: Comisia pentru comerţul cu bunuri şi servicii şi produse de bază; Comisia pentru investiţii, tehnologie şi aspecte financiare conexe; şi Comisia pentru întreprinderi, facilitarea comerţului şi dezvoltare.

       Conform Acordului de la Accra (2008?), organe subsidiare ale Consiliului pentru Comerţ şi Dezvoltare sunt următoarele două comisii:Comisia pentru comerţ şi dezvoltare; Comisia pentru investiţii, întreprinderi şi dezvoltare.

       Secretariatul UNCTAD, cu sediul la Geneva, are ca funcţie principală obligaţia de a asigura buna funcţionare a Conferinţei şi Consiliului pentru comerţ şi dezvoltare. Este condus de un secretar general, numit de Secretarul General al ONU.

       Începând cu 1 septembrie 2005, Secretarul General al UNCTAD este Dr. Supachai Panitchpakdi (Thailanda).

       Secretariatul UNCTAD face parte din cel al ONU şi numără circa 400 funcţionari. Bugetul anual al UNCTAD este de circa 50 milioane USD şi provine din bugetul ordinar al ONU. Activitatea de cooperare tehnică atinge aproximativ 25 milioane USD pe an, fiind finanţată din surse extrabugetare, furnizate de ţările donatoare/beneficiare şi de diferite organizaţii.

       Centrul de Comerţ Internaţional (ITC) OMC – UNCTAD (creat în comun de GATT – predecesorul OMC şi UNCTAD) face parte din structura Naţiunilor Unite, începând cu anul 1968. Principala lui misiune este de a acorda asistenţă de specialitate ţărilor în curs de dezvoltare în domenii legate de promovarea exporturilor. Principalele domenii vizate sunt: dezvoltarea pieţei şi a producţiei, dezvoltarea serviciilor aferente comerţului, informaţiile comerciale, dezvoltarea resurselor umane etc.

       Bugetul ITC este asigurat din bugetul ONU şi, respectiv, al OMC; activităţile de asistenţă tehnică sunt finanţate majoritar din contribuţii extrabugetare.

 

4. Membrii UNCTAD

       Toate statele membre ONU sunt membre UNCTAD. În prezent UNCTAD are 194 de membri. În plus, o serie de organisme interguvernamentale şi non-guvernamentale participă la lucrările sale în calitate de observatori.

       Membrii UNCTAD alcătuiesc patru grupuri, structurate după criterii economice şi geografice, similar celor din sistemul ONU. Cele patru grupuri sunt:

· Grupul A, al ţărilor în curs de dezvoltare, din Africa şi Asia;

· Grupul B, al ţărilor dezvoltate, membre OCDE (Andorra, Australia, Austria, Belgia, Canada, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Sfântul Scaun, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Liechtenstein, Luxembourg, Malta, Monaco, Olanda, Noua Zeelandă, Portugalia, San Marino, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia, Marea Britanie şi SUA);

· Grupul C, al ţărilor latino-americane, inclusiv Cuba;

· Grupul D, al ţărilor foste socialiste astăzi cu economii în tranziţie (Albania, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Georgia, Ungaria, Kyrgyzstan, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, România, Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, FYROM, Ucraina şi Uzbekistan).

       Ţările din grupurile A şi C alcătuiesc Grupul celor 77 (care numără în prezent 131 membri). G77 a fost creat în anul 1964 ca o mişcare de solidaritate şi o formă de acţiune a ţărilor în curs de dezvoltare în domeniul relaţiilor internaţionale, cu accent pe componenta economică.

 

5. Participarea României în activităţile UNCTAD

       România este membră a UNCTAD de la înfiinţare (1964), participând activ la lucrările sale, contribuind la dezbaterile privind problemele economiei globale şi la elaborarea de acorduri şi recomandări vizând sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie.

       România a făcut parte din G77. România a fost admisă în G77 în anul 1976, în baza definirii României ca ţară în curs de dezvoltare, retrăgându-se începând cu 1 ianuarie 2007, în contextul aderării la U.E.

       Romania a participat la negocierile vizând Sistemul global de preferinţe comerciale între ţările în curs de dezvoltare (S.G.P.C.), negociat sub egida UNCTAD, şi încheiat la Belgrad, în anul 1989 între 48 de ţări în curs de dezvoltare. În baza acestui Sistem, România a acordat şi a primit o serie de concesii tarifare pentru produsele care făceau obiectul schimburilor comerciale între anumite ţări în curs de dezvoltare. România s-a retras din SGPC la 31 decembrie 2006.

       Urmare a semnării, în 1996, a unui Memorandum de înţelegere privind cooperarea dintre UNCTAD şi România axat pe acordarea de asistenţă tehnică pentru România, au fost implementate în ţara noastră o serie de programe de asistenţă tehnică realizate, în cea mai mare parte, pe baza unor contribuţii financiare ale unor state dezvoltate, astfel:

 

- monitorizarea datoriei externe a României (DMFAS);

- informatizarea infrastructurii vamale (ASYCUDA);

- administrarea şi monitorizarea activităţilor portuare (TRAINMAR);

- formarea unor specialişti/formatori pentru activităţile de comerţ exterior (TRAINFOR TRADE);

- dezvoltarea unei reţele de puncte de informare pentru activitatea de comerţ exterior şi promovare economică (TRADE POINT);

- formarea de formatori în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (EMPRETEC).

 

6. Poziţia României în noua sa calitate de stat membru al Uniunii Europene

       În prezent, România participă la activităţile UNCTAD în noua sa calitate de stat membru UE, contribuind la elaborarea şi finalizarea poziţiei comune a UE. Poziţia comună privind UNCTAD, este convenită în urma reuniunilor de coordonare a poziţiei statelor membre UE, Comisiei Europene şi Consiliului UE, reuniuni organizate pe această temă la Bruxelles de către Comisia Europeană şi la Geneva de către Preşedinţia UE.

       Poziţia comună a UE este prezentată în cadrul reuniunilor UNCTAD de către Preşedinţia UE.

       Începând cu 1 ianuarie 2007, România aplică politica comercială comună şi politica de cooperare pentru dezvoltare a UE. În acest context, România, care anterior a fost beneficiar de preferinţe, a devenit donator.

       De asemenea, România s-a retras din G77. În dialogul cu membrii G77, România (la fel ca şi celelalte state membre UE) susţine poziţia comună a U.E.

       România continuă să fie membră a Grupului D, scopul participării fiind alegerea coordonatorului Grupului, Preşedintelui TDB şi organelor subordonate TDB. În dialogul cu membrii Grupului D, România (la fel ca şi celelalte state membre UE care fac parte din Grupul D) susţine poziţia comună a U.E.

România a îndeplinit funcţia de Coordonator regional al Grupului D în 2005 şi 2010.

       Menţionăm că o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, ţara noastră a devenit „donator" de asistenţă pentru dezvoltare. România este obligată să raporteze anual activităţile care se califică sub titlul de asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA).

       În sistemul relaţiilor economice internaţionale contemporane, asistenţa financiară externă pentru dezvoltare a apărut relativ recent, ca expresie a extinderii şi consolidării permanente a cooperării economice dintre toate ţările lumii, pe fondul reconstrucţiei economice a ţărilor afectate de cel de-al doilea război mondial. Ulterior, asistenţa financiară externă s-a concentrat tot mai mult pe problema lichidării subdezvoltării, a surmontării decalajului existent între ţările bogate şi cele sărace, ca element esenţial al creşterii economice a fiecărui stat.

       Se apreciază că ajutorul acordat de ţările donatoare este important doar dacă poate genera locuri de muncă (şi, implicit dezvoltarea economiilor cărora li se adresează), şi mai ales dacă sprijină ţările beneficiare să-şi mobilizeze mai eficient propriile resurse pentru dezvoltarea durabilă.